luni, 3 octombrie 2011
miercuri, 15 iunie 2011
luni, 9 mai 2011
REGULAMENTUL
FESTIVALULUI – CONCURS NAŢIONAL DE CULTURĂ ŞI LITERATURĂ
,,PRIMĂVARA ALBASTRĂ’’
Seria a II a ,ediţia a VIII a
30-31 Mai 2011
Pucioasa jud. Dâmboviţa
Festivalul – Concurs ,,Primăvara albastră’’ are drept scop descoperirea, stimularea şi promovarea creaţei literare a tinerilor cu vârste cuprinse între 14 şi 35 de ani, nemembrii ai vreunei uniuni sau asociaţii scriitoriceşti, respectându-se libertatea democrată a exprimării literare, marcată de o relevantă valoare estetică şi ideatică.
Din punct de vedere al iniţiatorilor şi organizatorilor, concursul vine să-şi aducă contribuţia la făurirea literaturii române de la acest început de mileniu, dorind să răspundă nevoilor fireşti de afirmare a importantului potenţial creator pe care îl reprezintă tinerii.
Condiţii de participare
Concursul este organizat pe următoarele secţiuni: poezie (5 lucrări), proză (3 lucrări a 3 pagini), teatru scurt (2 piese de un act), jurnalism/ eseu (reportaj ; 2 lucrari a 4 pagini).
Lucrările, dactilografiate sau culese electronic, vor fi expediate până la 25 mai anul curent, data poştei, cu indicaţia ,,pentru concurs’’, pe următoarea adresă: BIBLIOTECA „Gh.N.Costescu”, strada Fantanelor, nr.7, Pucioasa, jud.Dambovita, cod 135400.
Lucrările vor purta un moto, iar într-un plic închis vor fi trecute acelaşi moto, numele şi prenumele concurentului, data şi locul naşterii, adresa şi numărul de telefon/mobil.
Juriul concursului va fi alcătuit din membri ai Uniunii Scriitorilor din România, Societatea Scriitorilor Târgovişte, Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Dâmboviţa, Centrului Creaţiei Populare Dâmboviţa, Teatrului ,, Mihai Popescu ’’ Târgovişte, Compartimentului Cultura-Biblioteca Pucioasa, Alianţa pentru Pace din România.
În cele două zile ale festivalului vor avea loc: Seara de poezie de pe Valea Naparisului, spectacole, expoziţii şi lansări de carte.
Vor fi acordate aceleaşi premii la toate secţiunile - 1,2,3 şi menţiune la fiecare secţiune şi Trofeul ,, Primăvara albastră’’; la care se vor adăuga premiile unor instituţii de cultură şi ale unor ziare, reviste, posturi de radio si televiziune.
Organizatorii vor suporta cheltuielile de masa pentru participanti iar pentru membrii juriului vor acorda diurna si onorariul in baza legii privind drepturile de autor.
Manifestările din festival vor avea loc în oraşul Pucioasa .
Relaţii suplimentare la telefon: 0734450877.
Presedintele Festivalului
Profesor doctor George Coandă
Sef Compartiment Cultura
Jr.Luminita Gogioiu
marți, 3 mai 2011
MAI
Grecii numeau luna mai Thargelion. În România, luna mai, popular, se numește Florar.
Calendar popular
Dacă plouă în mai şi tună des, în iunie va fi frumos, uscat, va fi belşug la porumb, fân, vin; dacă sunt gândaci mulţi,
va fi an mănos. Se seamănă in şi cânepă (după 13), hrişcă (după 19),ridichi, castraveţi, fasole, tutun (la mijlocul lunii). Se curăţă pomii de gândaci. Se bea pelin.
FLORAR, FRUNZAR (MAI)
Armindenul, Ziua Pelinului, Joia Verde, Ropotinul (Marţea) Ţestelor, Costandinul
Puilor, Moşii de Ispa, Ispasul, Paştele Cailor, Joia Iepelor,Joia Verde, Ioan Fierbe-Piatrã
Obiceiuri populare
Sângiorzul sau Armindenul este o sărbătoare de primăvară dedicată atât activităţilor pastorale şi agrare,cât şi sănătăţii şi veseliei oamenilor.
Luna Mai a fost considerată mult timp ca fiind prima lună a verii, iar sărbătoarea din 1 Mai, aflată sub semnul Arborelui Vieţii şi a Soarelui, este una a bucuriei pe care o aduce cu sine explozia de vegetaţie şi viaţa din natură.
Obiceiurile specifice acestei zile sunt: împodobirea cu ramuri verzi, substitut al Zeului vegetaţiei, a stâlpilor porţilor şi caselor, a
intrărilor în adăposturile vitelor, pentru protecţia oamenilor şi animalelor; implantarea în curţile oamenilor,în mijlocul caselor,
la stânele oilor, în ţarină, a unei prăjini înalte cu ramuri verzi în vârf sau chiar a unui arbore întreg, curăţat până spre vârf de
crengi şi împodobit cu cununi de flori şi spice de grau; organizarea petrecerilor câmpeneşti; rostogolirea prin iarbă, spălarea
pe mâini şi pe faţă cu roua căzută în noaptea de Armindeni; strigarea pe nume a strigoilor pentru a-i împiedica să fure mana
vitelor cu lapte şi a holdelor semănate; purtarea pelinului la pălărie, în sân, în buzunare, împodobirea ferestrelor şi icoanelor cu
ramuri sau frunze de pelin; semănarea primelor cuiburi de fasole şi castraveţi.
NOAPTE DE MAI
Jos prin ierburi, printre lemne,
uhuit s-aude, semne.
Rar un foşnet, rar un murmur.
Sus e zodie de gemeni.
Toate cântă pentru semeni.
Toate îşi răspund prin linişti.
Pitpalac îşi spune vrerea
pitpalacului din inişti.
Orice glas ascultă glas,
numai greierul prin ceas
stă de vorbă cu tăcerea.
Parcă n-are-n lume semeni,
doar în inişti cele linişti.
Lucian Blaga – Mirabila sămânţă
joi, 14 aprilie 2011
Pastele - ritual de inoire anuala a lumii
Data celebrarii Pastelui are la baza dou fenomene astronomice:echinoctiul de primavara si miscarea de rotatie a Lunii in jurul Pamantului.Astfel,Pastele se serbeaza in duminica imediat utmatoarea primei luni pline dupa echinoctiu de primavara.
Pastele reprezinta una dintre cele mai importante sarbatori anuale crestine,care comemoreaza evenimentul fundamental al crestinismului,invierea lui Iisus Hristos ,considerat Fiul lui Dumnezeu in religiile crestine , in a treia zi dupa rastignirea Sa din Vinerea Mare.Data de inceput a Pastelui marcheaza inceputul anului ecleziastic crestin.Exista unele culte crestine care nu sarbatoresc Pastele.Pastele se incadreaza in model;ul preistoric de renastere simbolica a timpului si spatiului prin jertfa divinitatii adorate,substituita de o efigie,un om,un animal,o pasare sau un ou de pasare.
Pastele este cea mai veche sarbatoare a crestinatatii,stabilind o punte intre Vechiul si Noul Testament.Legatura intre sarbatoarea evreiasca Pessah si sarbatoarea crestina este si reala si ideala.Reala,pentru ca Iisus a murit in prima zi a Pastelui evreiesc,ideala pentru ca prin moartea si invierea lui,Mantuitorul implineste de fapt profetia Vechiul Testament.Pastele crestin a preluat multe dintre traditiile celui evreiesc,inclusiv simbolul melului sacrificat.
Mielul este simbolul lui Iisus in intreaga traditie crestina.Rugaciunilepentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul VII,iar din secolul
IX,pe masa de Pasti a Papei mielul fript a devenit un fel principal.
In Europa sunt foarte populari si meii din unt,paste sau zahar.
Pentru ca ouale nu puteau fi consumate in timpul postului,ele au ajuns la loc de cinste pe masa dupa Inviere.
In traditia crestina oul,colorat si impodobit,este simbolul Mantuitorului,care paraseste mormantul si se intoarce la viata,precum puiul de gaina iese din gaoace.
La inceput,ouale se vopseau cu plante in galben,culoarea soarelui,si in rosu ,culoarea discului solar la rasarit si apus.Ulterior,ouale au fost decorate cu chipul lui Hristis,cu figuri de ingeri,cu un miel,cu motive astrale sau zoomorfe.Aceasta tehnica de infrumusetare cu diferite motive este cunoscuta sub numele de incondeiere.
La tara,romanii aleg oua proaspete de gaina si rata prin scufundarea lor in apa (ouale proaspete cad la fund,cele vechi se ridica la suprafata)si pregatesc unelte de ornamentat.Cele mai vechi "condeie"au fost lumanarea,cu al carei capat incins la foc se desenau pe ou anumite semne,si pana de gasca,ce avea rolul cornului de ornat al olarului.Local, se folosesc metode noi de decorare,mai mult sau mai putin legate de incondeierea cu ceara:oua pictate,sapate sau decorate in relief,incondeiate cu frunze de plante.
In comunitatile traditionale,ciocnitul oualor se face dupa reguli care difera de la zona la alta,dar oricum respectarea lor este obligatorie:cine are prima lovitura(de obicei,barbatul mai in varsta),ce parti ale oualelor sa fie lovite,ciocnitul sa fie "pe luate", "pe schimbate", "pe vazute", sau "pe nevazute".
In unele locuri,cojile oualor sunt aruncate pe pamant pentru fertilizarea holdelor,viilor si livezilor,se pastreaza pentru vraji sua descantece sau se pun in hrana animalelor si pasarilor.Iepurasul de Pasti este simbol pagan,emblema a fertilitatii,acociat de crestini cu aparitiile lui Iisus dupa Inviere.Prin mentionare a iepurasului ca simbol pascal apare in Germania ,pe la 1590.In unele regiuni din aceasta tara se crede ca iepurasul aduce ouale rosii in Joia Mare si pe cele colorate altfel in noaptea dinaintea Pastelui.
Printre alte simboluri ale Pastelui se mai numara liliacul,
expresie a puritatii,si fluturele,a carui iesire din crisalida in forma aminteste de Invierea lui Iisus.
Obiceiurile de Pasti nu difera mult de la o zona a lumii la alta, ci tin in special de specificul gastronomic.Peste tot se prepara mancaruri traditionale ,cum ar fi pasca la rusi si la romani,
osterstollen in Germania.
Pentru romani,pregatirea Pastelui inseamna mai intai curatenia si bucatele care se fac in casa.Ca si in celelalte scenarii de inoire sezoniera sau anuala a timpului calendaristic,de Pasti se fac sacrificii violente (taiatul mielului si, in unele zone, a purcelului sau vitelului), se prepara alimente rituale (cozonac,pasca,colaci), se aprind luminile, se crede ca se deschid mormintele si cerurile,ca vorbesc animalele, ard comorile etc.In traditiile romanilor,Joia Mare se mai numeste Joi Mari,Joi a Patimilor,
Joia Neagra.Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa.La cele lenese se spune ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat.Iar daca le prinde dormind,le va face neputincioase a lucra tot anul.
Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti.Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare.In Oltenia si acum se fac in zori ,in curti si /sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele.
Se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii luiCaiafa in curtea arhiereasca,sa se incalzeasca la el,cand Iuda l-a vandut pe Hristos,sau focul unde a fost oprit Sfantul Prtru,cand
s-a lepadat de Hristos.
In unele zone (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat.Dar strigarea o face Voevoda Tiganilor-un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.
Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala ,ca ziua in care se inrosesc ouale;pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrate in aceasta zi nu se strica tot anul.De asemenea,oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie (gospodarie) o feresc de piatra.Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea.Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben , verde, albastru.Unele gospodine pun pe ou o frunza ,apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierbe , ca sa iasa "cu model".
Mai de mult, ouale se vopseau cu coji de ceapa,cu sunatoare(pojarnita), cu coji de crin rosu sau cu flori de tei;luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert,cu slanina sau cu ulei.
Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor.Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat.Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei.Si pe data, ouale s-au facut rosii.Se mai spune ca , dupa Inviere,
jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena.
Iar pietrele se prefaceau in oua rosii.Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos,Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile lui Isus Hristos.
Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei.El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII -lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor(crestini)valahi.
In noaptea Invierii cand clopotele bat , cu lumanari aprinse, cu sufletul curat,sa spunem impreuna Hristos a Inviat!!
marți, 15 martie 2011
luni, 28 februarie 2011
MARTISORUL - SIMBOLUL PRIMAVERII
1 Martie sarbatoarea Tracica a primaverii si noului an este un stravechi obicei al primaverii, o traditie cu o imensa simbolistica specifica poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea martisorului are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii, fiind granita dintre anotimpuri ,reconturand in suflete dorinta de purificare si credinta ca vor avea parte numai de intamplari benefice prin purtarea si pretuirea cum se cuvine a unui simbol sub denumirea de „martisor” sau „mart” reprezentat prin diverse obiecte,bratari, snurulete,amulete,talismane,etc. In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de 8000 de ani, vestigii care se intind in timp pana pe vremea getilor.
Martisorul (martu la romani) este un obicei specific romanesc mostenit de la daci si romani, inexistent la alte popoare. Numele popular al lunii martie - "martisor" este de origine latina (martius).Pentru stramosii nostri, anul nou de la 1 martie insemna reinvierea naturii.Martisorul, simbol al primaverii, se confectiona din fire de canepa sau lana (mai tarziu din bumbac), albe si rosii, care se leaga in forma de 8. De acest snur se atarnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarba, muguri sau flori.
In zonele romanesti stravechi, mamele prindeau copiilor martisorul la gat, la mana sau la picior, obiceiul pastrandu-se si astazi in unele sate. Martisorul se poarta toata luna martie. Imbinarea culorilor alb si rosu e traditionala purtandu-se la nunti, cand se nasc copii, la hainele de inmormantare ale batranilor (in Oltenia), cele doua culori simbolizand continuitatea vietii dupa moarte.Cu alb si rosu se impodobesc primele oi care intra in stana si primul plug iesit la arat.
miercuri, 23 februarie 2011
Dragobete
Etimologie
Nicolae Constantinescu, etnolog al Universităţii din Bucureşti, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”, adăugând că „nu putem şti sigur, pentru că în domeniul etimologiei eşti tot timpul pe nisipuri mişcătoare”. Lingvistul Lazăr Şăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulţime”.Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie care în slavă se numeşte Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul şi sud-estul României) ca Dragobete.Această explicaţie este data şi de „Micul dicţionar academic”, care atestă folosirea cuvântului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuală să se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populară, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag şi prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, «zeul» s-a născut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Safiu de la România literară. N.A. Constantinescu, în „Dicţionar onomastic românesc”, 1963, tratează cuvântul „Dragobete” la articolul despre „drag” (cu temă slavă) şi ca substantiv comun, însemnând „gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”, cunoscută şi sub numele de „târtăriţă” sau „repede” (Cicindela campestris). În „Dicţionarul etimologic al limbii române”, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”. Alte teorii expuse de Lutic consideră provenienţa numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” şi „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag” sau de la cuvintele dacice „trago” - ţap şi „pede” - picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităţilor dacice nu ne mai sunt cunoscute”.
Tradiţii
Dragobetele se sărbătoreşte pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 şi 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian şi gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.
Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau şi fragi infloriţi, aceştia erau adunaţi în buchete şi se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparţi”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.
„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieţ şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi ...”. De aici şi provine răspândita expresie adresată fetelor mari şi nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.
În aceastĂ zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.
Controverse
Organizaţia de Tineret a Partidului Liberal din Republica Moldova organizează anual din 2006 o manifestaţie în centrul capitalei pentru a promova sărbătoarea de Dragobete. Preşedintele OTPL Sergiu Boghean consideră că numai prin promovarea ei, ea se va transforma într-o celebrare naţională: „Sunt bucuros că mulţi cunosc ce sărbătoare marcăm astăzi şi cred că nu va mai dura mult până va reînvia şi la noi acest obicei. Prin acţiunea de astăzi vrem să aducem la cunoştinţă faptul că avem sărbătoarea noastră, moştenită de la daci şi ar fi păcat să ne pierdem tradiţiile”. Biserica Ortodoxă din această ţară a contestat mesajele publicate pe pliantele realizate în acest scop, considerând că închinarea la idoli, descântecele şi propovăduirea altei învăţături decât cea a Domnului contravine cu Biblia. Biserica atrage atenţia asupra faptului că credincioşii creştini nu se iau după obiceiuri deşarte şi ca nu ne putem întoarce la obiceiurile păgâne ale strămoşilor noştri, acuzând membrii partidului de populism.
După 1990, românii au importat din Vestul Europei Valentine's Day, sărbătorită pe 14 februarie şi considerată Ziua Îndrăgostiţilor. Au existat însă şi contestări ale acestei datini, unele persoane acordând o importanţă mai mare păstrării tradiţiilor autohtone şi, implicit, sărbătorirea zilei de Dragobete la 24 februarie în locul acesteia.Unele publicaţii sau companii au început să conducă campanii pro-Dragobete, sub sloganul „De Dragobete iubeşte româneşte!”. În România, celebrarea Sfântului Valentin a luat amploare datorită comercializării diferitelor produse având această tematică.
marți, 8 februarie 2011
Marin Sorescu
.Nasterea19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj
Deces:8 decembrie 1996, Bucureşti) a fost un scriitor din România.
Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, a ocupat funcţia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).Vezi mai mult…..http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu
| |
Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iaşi; d. 30 octombrie 1955), a fost un filosof, sociolog şi estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, preşedintele Academiei Române (1944 - 1946), ministru al învăţământului între 1932 şi 1933, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.
A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.
A fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939 - 1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice(1947 - 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului (1936).
În domeniul literar-ştiinţific, Gusti a înfiinţat şi a condus revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (1919 - 1943) şi „Sociologie românească” (1936 - 1944). A avut o contribuţie deosebită la formarea Muzeului Satului.
După invadarea şi ocuparea României de către Armata Roşie (1944), Partidul Comunist din România a încercat, în zadar, să-l câştige pe Gusti de partea sa, cu oferte de colaborare; cu toate acestea, Dimitrie Gusti a devenit membru al ARLUS[1] şi a fost invitat în Uniunea Sovietică pentru a participa la ceremonii oficiale.Vezi mai mult. http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gusti
luni, 7 februarie 2011
Evenimente Februarie
Motto:
„Cărţile, ca şi proverbele, dobândesc valoare prin pecetea şi stima timpurilor pe care le-au străbătut.”
Sir William Temple
11 – Ziua mondială a bolnavului
21 – Ziua internaţională a limbilor materne
28 – Ziua protecţiei civile
Aniversări. Comemorări
1 feb. 1848 – s-a născut SAVA HENŢIA (1848- 1904), pictor
4 feb. 1955 – s-a născut IOAN FLOREA NICULESCU, cercetător ştiinţific, doctor în medicină
4 feb. 1930 – s-a născut LIDIA SFÂRLEA, lingvist, doctor în filologie
6 feb. 1920 – s-a născut GRIGORE METAXA, inginer şi pictor
7 feb. 1952 – s-a născut VIORICA ROXA, profesor, critic literar
8 feb. 1961 – s-a născut SORINA ŢIBACOV, artist plastic
10 feb. 1812 – s-a născut GAVRIL MUNTEANU (1812-1869), pedagog, filolog, membru fondator al
Academiei Române
11 feb. 1959 – s-a născut LIVIA BAR, artist plastic, profesor
11 feb.1650 – s-a născut RENÉ DESCARTES (1650-1596) , filosof francez
11 feb.1880 – s-a născut Episcopul IOAN BĂLAN (1880- 1959)
11 feb. 1917 – s-a născut IOAN GUŢIA (1917-2007), italienist de renume mondial
11 feb. 1900 – s-a născut NICOLAE MANIU (1900-1978), avocat, judecător
11 feb. 1938 – s-a născut CONSTANTIN TOMOZEI, jurist şi publicist
13 feb. 1948 – s-a născut ILIE MOISE, profesor şi etnolog
13 feb. 1880 – s-a născut DIMITRIE GUSTI (1880-1955) , sociolog, filosof şi estetician; fondatorul şcolii
sociologice din Bucureşti; membru al Academiei Române
15 feb.1840 – s-a născut TITU MAIORESCU (1840-1917), critic literar, estetician şi om politic;
membru fondator al Societăţii Academice Române
15 feb.1850 – s-a născut ION ANDREESCU (1850-1882), pictor; membru post-mortem al Academiei
Române
15 feb. 1794 – s-a născut Mitropolitul ALEXANDRU ŞTERCA ŞULUŢIU (1794-1867)
16 feb. 1910 – s-a născut LUCIA DEMETRIUS (1910-1992), prozator, poet, traducător, dramaturg
17 feb.1600 – s-a stins din viaţă GIORDANO BRUNO (1548-1600), filosof renascentist italian
17 feb. 1954 – s-a născut MIHAI DRAGOMAN, profesor şi poet
19 feb. 1954 – s-a născut MOISE IOAN ACHIM, profesor universitar, rector al Universităţii
„1 Decembrie 1918”
19 feb. 1932 – s-a născut ION RANCA, doctor în istorie, autor de carte
19 feb. 1936 – s-a născut MARIN SORESCU (1936-1996), poet şi dramaturg
21 feb. 1942 – s-a născut IOAN ALEXANDRU ALDEA, arheolog, cercetător ştiinţific
21 feb. 1805 – s-a născut TIMOTEI CIPARIU (1805-1887), cărturar umanist de talie europeană şi
filolog; membru fondator al Societăţii Academice Române (1866)
22 feb. 1814 – s-a născut GRIGORE ALEXANDRESCU (1814-1885), poet
24 feb. 1810 – s-a stins din viaţă HENRY CAVENDISH (1731-1810), fizician şi chimist englez; a
descoperit hidrogenul, în 1766, şi a realizat sinteza apei, în 1784
25 feb. 1932 – s-a născut IOAN HANCA (1932-2007), scriitor
26 feb. 1948 – s-a născut EVA MÂRZA, filolog şi cercetător ştiinţific
26 feb. 1959 – s-a născut LEONTIN ŢIBACOV, artist plastic
27 feb. 1950 – s-a născut MARIA CIOICA, culegător de folclor
27 feb.1920 – s-a stins din viaţă ALEXANDRU XENOPOL (1847-1920), istoric, sociolog, economist,
filosof al istoriei şi al culturii, critic literar; membru al Academiei Române
27 feb.1940 – s-a stins din viaţă NICOLAE TONITZA (1886-1940), pictor, grafician şi
critic de artă
27 feb.1990 – s-a stins din viaţă ALEXANDRU ROSETTI (1895-1990), lingvist şi filolog;
membru al Academiei Române
28 feb.1950 – s-a stins din viaţă ŞTEFAN CIOBANU (1883-1950), istoric literar; membru al
Academiei Române
28 feb. 1754 – s-a născut GHEORGHE ŞINCAI (1754-1816), istoric, lingvist, pedagog şi teolog
28 feb. 1785 – Martiriul lui HOREA şi CLOŞCA (1784-1785), conducătorii Răscoalei din Transilvania
luni, 17 ianuarie 2011
Mihai Eminescu
Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti". 
1. Primii ani
1850-01-15 Se naste, la Botosani, Mihai, al saptelea copil al caminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) si al Ralucai, nascuta Iurascu (1816-1876)
1858 Mihai Eminescu se inscrie in clasa a treia primara la National Hauptschule in Cernauti, dupa ce facuse primele clase acasa, in satul Ipotesti.
1859 - 1860 Termina clasa a IV primara, clasificat al 5-lea dintre 82 de elevi
2. Anii de formare
1860 Toamna se inscrie in clasa I la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti.
1861 - 1862 Urmeaza clasa a II-a de gimnaziu pe care o repeta in 1862-1863, intrerupand-o in aprilie 1863, cand se intoarce la Ipotesti.
1864 I se refuza o cerere de bursa la gimnaziul din Cernauti la 21 martie
1865-03-15 Demisioneaza din postul de copist pe care-l ocupa la Comitetul permanent al judetului Botosani. Insoteste trupa teatrala Fanny Tardini-Vladicescu - toamna revenind la Cernauti si instalandu-se in casa lui Aron Pumnul ca bibliotecar.
3. Debutul
1866-01-12 Debut cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul" intr-o brosura votitiva "Lacramioarele invataceilor gimnagiasti". La 25 februarie publica in Familia din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia "De-as avea". Pe vara se afla ca privatist la Blaj.
4. Sufleur si copiist
1867 Actor si sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale din Bucuresti
1868 Din mai pana in toamna colinda cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania si Banat. Incepe sa lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamna sufleor la Teatru National
1869 Duminica 16 martie asista cu Ionita Badescu si V. Dumitrescu-Paun la reprezentarea piesei "Dama cu camelii" de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intra in societatea folcroristica "Orientul" a lui Gr. H. Grandea. Colinda cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina. Retinut de tatal sau la Botosani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti "Romania". La Bucuresti il cunoscuse pe I. L. Caragiale si tot aici il cunoaste pe Ioan Slavici.
5. Student la Viena si Berlin
1870 Debut publicistic la "Albina" si articole de politica nationala la "Federatiunea" de Pesta. La 15 aprilie publica prima poezie, Venere si Madona, in Convorbiri literare. In noiembrie ii apare in aceeasi revista "Fat-Fromos din lacrima" . Ia parte la lucrarile pentru serbarea de la Putna, iar dupa aceea merge la Ipotesti.
1871 Urmeaza in continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politica si filologie romanica. In august e la Ipotesti, apoi la Cernauti si la Putna, la serbari, cu Slavici, Th. Stefaneli, Pamfil Dan si altii. Asculta cuvantarea lui A. D. Xenopol despre rapirea Bucovinei.
1872 Continua studiile la Viena. La 1 septembrie citeste la Junimea in Iasi nuvela Sarmanul Dionis care se publica in Convorbiri literare. In noiembrie e la Berlin, iar in decembrie se inscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce inseamna ca intre timp capatase un cetificat de absolventa a studiilor liceale. Are profesori vestiti pe Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-Raymond, Lepsius,Droysen, Althaus, Bonitz.
1873 Urmeaza in continuare cursuri de filosofie, istorie si economie politica la Universitatea din Berlin
1874 Secretar al reprezentantului diplomatic N. Kretulescu cu treizeci de taleri pe luna, e si student. Studiaza filosofia lui Kant din care incepe sa traduca. Voia sa obtina o licenta, Maiorescu propunandu-i un doctorat in strainatate. Medita la un roman "Aur, marire si amor"; in care vroia sa integreze fragmente mai vechi sau la care lucra. Netrecandu-si nici un examen, vine toamna la Iasi si la 1 septembrie Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii.
6. Reintoarcerea in tara
1875 Suplineste pe A. D. Xenopol si Samson Bodnarescu la Institutul Academic. Destituit la 1 iulie din postul de bibliotecar in urma unor intrigi, e numit revizor scolar pe judetele Iasi si Vaslui. Cunoscand acum pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit Calin (extras din cal); al lui Creanga Fat-frumos fiul iepei. Amandoua in proza, basmele raman nepublicate.
1876 La inceputul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor scolar. Este primit redactor al partii neoficiale si corector al "Curierului de Iasi" unde publica nuvela "La aniversare" si "Cezara". Vrea sa convinga pe Veronica Micle, mama a doua fete, sa fuga cu el in lume. Veronica pleaca in vacanta, si Eminescu, intors la 15 august 1876 de la inmormantarea mamei sale, o acuza de usuratate. Scrie elegia "Pierduta pentru mine zambind prin lume treci".
1877 Silit sa scrie lucrari in care nu credea, la inceputul toamnei demisioneaza de la "Curierul de Iasi". La 27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din Bucuresti si, lasand o scrisoare violenta Veronicai, paraseste Iasul.
1878 Intensa activitate jurnalistica la Timpul. Vara invitat la mosia lui Nicu Mandrea din Floresti-Dolj. In noiembrie participa la a XVI-a aniversare a Junimii la Iasi cu Maiorescu si Caragiale. Revede pe Veronica care-i face o dovada de netagaduit a dragostei sale. Publica in Convorbiri literare, dupa pauza din 1877, Povestea codrului, Povestea teiului (varianta a traducerii din Em. Geibel Fat Frumos din tei, dupa Romanze vom Elfenbrunen), Singuratate, Departe sunt de tine. Scrie acum "Moartea lui Ioan Vestimie, ultimul episod din romanul Aur, marire si amor.
1879 6 august, ii scrie Veronicai mangaind-o pentru moartea sotului. Publica in Convorbiri literare : Atat de frageda, scrisa pentru Veronica, dar pe care o comunica si Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamat de codru, Revedere, Despartire. Veronica il viziteaza la Bucuresti.
1880 Devine redactor sef la Timpul. Tradat de Veronica cu Caragiale, se impaca dupa o scurta cearta.
1881 Publica intre 1 februarie si 1 septembrie cele patru Scrisori in Convorbiri, retinand pe a cincea, Dalila.
1882 Sfarseste ultima forma a marelui poem Luceafarul, inceput in 1880. "Nu voi iubi niciodata o alta femeie", scrie Veronicai la 28 februarie. Veronica il viziteaza in mai. Absorbit de munca la ziar.
7. Boala
1883 In aprilie almanahul "Romania juna" din Viena ii tipareste Luceafarul. In "Familia", apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul... Cand amintirile.. Adio. Ce e amorul ?, Pe langa plopii fara sot.. , Si daca.. In iunie participa la serbarile dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare la Iasi si citestela Junimea "Doina". La Bucuresti , in vremea caldurilor insuportabile ale verii, are primul soc nervos. Intre 28 iunie si 15 august este internat in sanatoriul doctorului Sutu. La 20 octombrie, Chibici Ravneanu il conduce la sanatoriul Ober-Dobling de langa Viena. Spre sfarsitul anului, Maiorescu publica la Socec prima editie de poezii a lui Eminescu.
1884 Vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. Temporar insanatosit, revine in tara insotit de Chibici prin Italia (Venetia, Florenta).
1885 Petrece vara la Liman, langa Odesa. Toamna i se incredinteaza postul de subbibliotecar la Biblioteca Universitatii din Iasi. Apare a doua editie a volumului de Poezii.
1886 Merge la Bucuresti. Vara la baile Repedea langa Iasi. In noiembrie din nou internat, la ospiciul de la Manastirea Neamt.
1887 Paraseste ospiciul si se duce la Botosani, la sora sa Harieta. Orasul ii voteaza un ajutor de 120 lei lunar. Pleaca la baile din Halle. Parlamentul ii voteaza o pensie de 250 lei lunar.
1888 Veronica Micle il viziteaza la Botosani, si-l ia cu ea la Bucuresti. Primeste directia revistei unor tineri " Fantana Blanduziei". La Socec apare a treia editie a volumului de Poezii.
1889 Recazut in noaptea mintii in februarie, e internat din nou in sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineata, in urma unei sincope, si este inmormantat sambata 17 iunie la cimitirul Belu.
